Din nou reciclând...

Ne înveşmântăm şi nu umblăm nuzi pe străzi dintr-un motiv metafizic: ne simţim prea goi în faţa universului. Vrem să ne acoperim goliciunea şi slăbiciunea şi fragilitatea.

Nu suntem echipaţi pentru Viaţă, pentru suflul ei cosmic furibund, animalic, elementar. Suntem făcuţi din gânduri apoase, aeriene, eterice. Suntem prea îngereşti şi firavi pentru viaţa asta trupească.

Niciun alt oraş nu va însemna vreodată pentru mine ceea ce a însemnat şi înseamnă Bucureştiul. Bucureştiul este Bucureştiul meu. Pietrele lui au păstrat în ele o parte din spiritul meu. Am lăsat acolo o dâră de suflet. Relativă subiectivitate... Lipire de lucruri... Lipire de concret, pentru a sublima oceanele abstracte din noi. Oceane de lucruri... Oceane de suflete... Oceane, oceane, oceane... Ochiane, ochiane... Ochi... Ochii tăi... Ochii mei...

Can someone really see the spark of madness in someone else's eyes? Is there really such a spark? Is there really madness? Or just dizzying heights and depths? Just vertigo. Just too much BEING.

These people, all these people around me, most of them, some of them, the ones I can't relate to, are LIVING too much and BEING too little. I've experienced life only as OVER-life, as an overdose, as over-being... I AM too much and LIVE too little.

Mă ascund. Ăsta e cuvântul. Mereu încerc să găsesc cuvântul potrivit. De ce nu încerc să găsesc şi oamenii potriviţi? De ce alerg după cuvinte, şi nu după oameni? În loc să vorbesc, scriu. De fapt, căutând tot timpul numai "cuvinte potrivite", ajungi să nu mai spui nimic, şi căutând numai oamenii potriviţi, ajungi să nu mai cunoşti deloc oameni.

"This Be the Verse"

by Philip Larkin

"They fuck you up your mum and dad.

They may not want to, but they do.

They fill you with the faults they had

And add some extra just for you.

But they were fucked up in their turn

By fools in old-style hats and coats,

Who half the time were soppy-stern

And half at one another's throats.

Man hands on misery to man.

It deepens like a coastal shelf.

Get out as early as you can,

And don't have any kids yourself."

Mi-am lăsat sufletul la uşă

Şi acum intru

Fără curaj

Fără veşminte

Cu fruntea grea de gânduri.

Fiorul mioritic

Al ierbii grase

Verdele hipnotic

Al unei după-amiezi

De vară întârziată

Abia recuperată.

Fiorul incandescent

Al mioriticilor munţi

Duritatea unei stânci

Negre şi nervoase.

Să fug, să fug şi iar să fug,

Să pedalez într-un abis de iarbă.

Îmi amintesc doar că trebuia să-mi amintesc ceva... dar ce?

You solitary speck on the vast face of the universe.

Aceste momente de derută, aceste momente când stai în picioare în mijlocul încăperii, ca un stâlp înfipt în mijlocul drumului, şi te uiţi dezorientat în jurul tău, întorci capul la stânga şi la dreapta, fără să-ţi poţi da prea bine seama ce ar trebui să faci în continuare. Aceste momente trebuie să existe.

Şi această caniculă... Canicula de la umbră, de la masa din grădină, de sub copertină.

Azi bolesc. Trebuie să ştii să faci o artă şi un program şi din asta. Să boleşti cu stil, cu intenţie, cu înverşunare, cu talent.

Am fost la brutărie / patiserie. Am folosit uşa clandestină. Fiindcă aşa e şi starea mea de spirit: clandestină.

Twisted... I am.

A vine de la ardoare

B vine de la bideu

C vine de la centaur

D vine de la doamnă

E vine de la elefant

F vine de la fascinant

G vine de la gineceu

H vine de la hidrogen

I vine de la idiot

J vine de la joc

K vine de la koala

L vine de la limuzină

M vine de la monotonie

N vine de la neant

O vine de la omniscient

P vine de la posibil

Q vine de la quintal

R vine de la responsabilitate

S vine de la situaţie

T vine de la telemea

U vine de la unduitor

V vine de la vreme

W vine de la wolfram

X vine de la xilofon

Y vine de la yen

Z vine de la zenit.

"Action is the enemy of thought." (from "The Human Stain")

Life – what a joke.

Ceasul din turla bisericii. Ploaia. Cerul gri. O albină în copacul din faţa ferestrei. Din nou ploaia. O melodie se aude moale în camera din spatele meu, în camera mea, în camera din spatele ferestrei deschise în faţa ploii. Turla. Dealurile cenuşii. Marginea universului aici, în mijlocul lumii.

NO EXPECTATIONS. That's the secret of happiness. Pure and simple. The only mental exercise you need to do is remind yourself not to have any kinds of expectations.

Me, on a bench. And next to me, my bike. My metal steed.

Life is too real.

Be creative. Fend off death.

"una pizca de eternidad ha venido de pronto a fecundar el tiempo."

"quien persigue eternidad recoge soledad."

"Quizá estar vivo sea esto: perseguir instantes que mueren."

"Es como si las notas musicales hicieran una suerte de paréntesis en el tiempo, una suspénsion, otro lugar aquí mismo, un siempre en el jamás."

(Muriel Barbery, La elegancia del erizo)

What I did is what I am.

What I am is what I'll do.