Libertate - cred că lumea e plină de prea mult sens

lumina orbitoare a lunii negre
bezna strălucitoare amurgului
norii bezmetici ca nişte labe de raţă
raţă răsfăţată şi aţoasă
căldura toropitoare a verii polare
zăpada fierbinte tropicală
calendarul haosului etern
aricii pufoşi ai junglelor siberiene
penele înflorite ale curcubeului călător
încă o dată şi încă o dată
vă zic
şi dacă ne plictisim, ce?
haideţi să nu ne mai plictisim
haideţi să începem să murim
chiar de azi
chiar de ieri
cu voioşia
şi cu entuziasmul morţilor vii
cu ardoarea viilor plecaţi dintre vii
care uită să admită
cât de mirobolant de morţi sunt
să gustăm îngheţata pe băţ
a iadului
ca o frigăruie dr ficaţi pârliţi
îngheţată la vafă şi la cornet
răcoritoare
de zmeură, de fistic şi de lămâie
haideţi să ne luăm de mâini
şi cu mâinile de cap
şi să începem să cântăm
frenetic şi afon
mai ales aceia dintre noi
aceia - doamnelor şi domnilor -
fără ureche muzicală
şi când ţapul şi capra
se vor zbengui pe stânci
şi iezii vor ţopăi veseli
prin păşuni de smarald
galben-azuriu
atunci va coborî din cer
curcubeul
călare pe o mătură dresată
va da pinteni calului invizibil
pe care a încălecat mătura
pe furiş
şi se va avânta
către adâncurile verzui
ale oceanelor albastre din lumea
întreagă
şi atunci un uriaş carnaval
de măşti arse şi sparte se va porni
fără preget
şi atunci noi toţi, ţinându-ne încă
de mână
fără încetare, milenii întregi
vom zbiera din străfundul plămânilor
şi din străfundul lacurilor
şi din străfundul străfundurilor
adânc profund scufundate
şi atunci va apărea la orizont
un bănuţ de aur
ca un soare de aur argintiu
pe care un zeu de mult uitat
îl va arunca în aer
lăsându-l să decidă
câte oi şi câte capre
vor mai rămâne
pe această sferă albastră lucioasă
ca o mărgică albastră lustruită
în următorii doi eoni septentrionali
iar apoi bum! vor rosti iepurii
uimiţi că au fost lăsaţi pe dinafară
şi nu au fost treziţi la timp din
hibernarea lor primăvăratic-roşietică
lumina ultravioletă
a sateliţilor morţi
rotirea piruetelor sterile
ale tomberoanelor prea pline
preaplinul înmiresmat
alt putorii pestilenţiale
a gunoiului cosmic
şi stelar
praful stelar
petele imposibil de scos din haine
chiar şi cu cel mai bun detergent
saturnian
marţian
şi venusian
şi chiar şi cu o isteaţă combinaţie
a mai sus menţionatelor.
Şi acum poc!
Poc! Poc! Poc!
La colţ
La mijloc
Şi la marigine
Există timp. Ceva spaţiu. Şi multe acadele.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

De ce?
Pe lumea asta sunt prea multe lucruri care pretind că au sens şi nu au.
Să ne luăm doza zilnică de suprarealism.
Doza zilnică de nonsens sincer.